Poem din volumul Necuvintele
de Nichita Stanescu
Uneori vorbesc in fata ta,
ca-naintea unui zid inalt, de piatra
care se pierde lenes in nori.
Strig toate numele lucrurilor,
stiute de mine vreodata.
Smulg secundele din ora
si le arat, batand,
iar sub placuta infatisare a tacerii
marturisesc destinul planetelor.
Zidul inalt, de piatra,
deschide un ochi mare, albastru
si apoi il inchide.
Poem din volumul Necuvintele
Aceasta pagina a fost accesata de 3269 ori.
