Polul istoric
de Nichita Stanescu
Scunda isi arata polul istoric.
El straluceste orbitor.
O zi eterna cu soare nemiscat
la zenit
lasa sa atinga intinsurile
cu lungi raze, raze nemiscate
asemenea unor mesteceni infiniti
Si numai amintirile noastre
ii fac sa fosneasca din frunze
si din argintul sonor
al trunchiurilor
Aici in aceasta priveliste se intra cu capul descoperit.
Aici, putem vedea
chipul frumos al eroilor, -
frunze fosnind
pe trunchiul nemiscat al luminii.
Ei, cei de atunci, pene vii la aripa unei pasari abstracte.
Ei, hieroglife vorbitoare pe piramida de granit
Ei, dintre tineri, -cei mai tineri.
Ei, daruitii, ei
lacrimile lungi la ochiul trist de atunci
al tarii.
Ei, unghiile care zgiriiau
incordate
pe ziduri.
Ei, semintele care au murit,
Ca sa devina radacina, tulpina si spic.
Aici, in aceasta priveliste se
intra cu capul descoperit
Nu cuvinte de jale pentru voi divine lopeti la pluta lui
Ulise calator spre
Itaca.
Ci fosnetul steagurilor invingatoare,
Nimic nu-i mai demn de amintirea voastra
Decit strigatul
Victorie!
Dragilor nostri, copiilor,
pe care aceasta tara a noastra fecunda
v-a nascut in trecut
si va naste mereu in trecut,
pentru ca intotdeauna
trecutul tarii a avut un pol al viitorului
stralucind in toate secundele lui
Nu cuvinte de jale.
Caci patind pieptul gol
cu peisaje lunecatoare, amagitoare, lichide;
glontele dusman
n-atinse timplele, gindul - singele.
Gindul lucid; tunel
adinc prin care
timpul din urma il ajunse
pe cel de dinainte
asemeni unui plisc de pasare deschis, infometat:
(Aici, ochii poetului pling.
El a uitat muzica versurilor,
si stiinta sentimentala a ritmului,
din ochii lui albastri
nu lacrimi se preling,
ci trupuri savirsite, de eroi,
trupuri adevarate
care traiesc intr-adevar,
trupuri care se misca in propriul lor vis,
care isi pot intinde miinile
si-mbratisa visul
ca pe o iubita vie,
adevarata.)
Polul istoric
Aceasta pagina a fost accesata de 1926 ori.
