Raid in interiorul pietrelor
de Nichita Stanescu
Raid in interiorul pietrelor, in structurile fixe.
Ma rog pentru plictiseala, pentru spleen,
pentru miscarea atit de inceata incit orasul
sa aiba-n el solemnitatea de lemn a unei table de sah,
iar sunetele sa fie atit de rotunde,
incit sa poata fi culese din aer,
cu mina, si de sageata in zbor, paianjenii sa-si fluture
lenes plasele lor de o geometrie lipicioasa.
Ma rog pentru plictiseala, de firul ierbii ma rog,
sa nu cumva sa-si iasa din sine, ci sa stea
lipit de propria lui monotonie, cum stau
secundele de ore si orele de timp.
Ma rog de mere, si in genunchi ma las
in fata umbrei merelor, ca sa ramina nedespartita de ele;
si cu timpla insingerata izbesc in tunetele ploii,
ca sa le-ndemn sa urmeze mai indeaproape nesabuitele zigzaguri ale fulgerelor.
Ma rog de soare sa ramina rotund, ma rog de
luna sa ramina distanta si fara de viata,
ma rog de ea sa-si pastreze circurile
intocmai si nu cumva sa le schimbe-n
ventuzele vinete ale unei meduze, moarte,
in spatiu.
Ma rog pentru plictiseala, pentru spleen,
de mine insumi ma rog, pentru plictiseala,
nestiind niciodata cum sa-mi inlatur
inima, planeta straina din mine
in jurul careia ma inchid ca un aer pietrificat.
Raid in destinele fixe,
in structurile nemiscatoare:
ma rog pentru plictiseala, pentru spleen
Raid in interiorul pietrelor
Aceasta pagina a fost accesata de 2167 ori.
