Ritual de iarna
de Nichita Stanescu
Mereu cite-o cupola,
alta mereu.
Ridicind ca de sfint o aureola,
sau numai un curcubeu.
Trupul tau drept.
Trupul meu drept
ca la o ceremonie de nunta.
Un preot de aer intelept
cu doua verighete de aer ne-nfrunta.
Tu ridici mina stinga, eu, bratul sting:
ne suridem unul altuia ca in oglinda.
Prietenii tai, prietenele mele, pling
cu lacrimi silabice, de colinda.
Ne sarutam.
Suntem fotografiati chiar atunci.
Fulger.
Bezna.
Fulger.
Bezna.
Ma las pe un genunchi, cad in brinci.
Te sarut melancolic pe glezna.
Te iau de umar, ma iei de mijloc,
si solemni intram in iarna.
Prietenii tai, prietenele mele ne fac loc.
O tona de zapada peste noi se rastoarna.
Murim inghetati.
Din nou numai pletele
in primavara ne-mpodobesc scheletele.
Ritual de iarna
Aceasta pagina a fost accesata de 2114 ori.
