Rosinanta
de Nichita Stanescu
Mi-ar veni sa strig
ca mi s-a pangarit gingasia
si obsedat de versul tarziu al lui Rilke,
¬'cel care pana acum
nu si-a facut casa
nici nu-si va mai face'
m-as simti indemnat sa aleg
din cele trei calitati f undamentale, -
¬bunatatea, durerea si intunericul, -
¬numai pe aceasta din urma.
Dar, prea bine stiu ca uneori
sinceritatea e o viclenie
ca si adevarul in gura vulpii.
Dezbracat de memorie, si avand
insusirea tacerii
las in deplina afundare
tristetea rece a lucrurilor
si cele doua trei fapturi mai vechi
ce nu se pot dezlipi
de batranii stramosi
ai acestei secunde libere
le las in intepatoarea lumina
si in solemna recladire.
Si totusi, ce aparte lumina lucea
ce fel de dimineti
de o alta culoare a sangelui
erau cu putin inaintea izbucnirii razboiului.
Tata ma lua pe cadrul bicicletei
si rulam astfel spre marginea orasului
pe langa gardurile de lemn
ale vechilor depozite de cherestea.
Intins in iarba ca o jungla
prin fala ochiului zburau
avioane de lupta cat un ou de pasare
cu aripi din coaja de ou de pasare
Era o varsare de sange
de scorlisoara, de cuisoare,
de boia de ardei
Nu se prabuseau niciodata
si pentru nimic in lume
nu le-as f i atins cu degetul
Clantaneam numai din dinti
pana cand simteam ca am
doua randuri la fiecare falca
Se nasteau vampirii de sambata dimineata
din rumegus si apa de oi.
Somnul se arata ca o alternanta a luminii, -
¬secunda se arata uneori eterna
moartea mai lipsita de infinitate ;
decat punctul insusi,
ea era mai mica
Secunda ocupa totul,
mancand, devorand, inghilind, absorbind
totul
nemailasand nimic mortii
si nemailasand nimic
mortii cea de dinainte de nastere
Atunci, sau cam pe atunci, tata
mi-a croit haine
din pielea Rosinantei
pe care o tabacise singur
si o pilise cu pila
Peste noapte insa iapa
incepea sa se refaca
si usor ametit de miazme
ma simteam presat de copitele ei
de coastele ei si botul ei.
N-as fi dezbracat-o ca sa nu-l jignesc
pe tata ;
n-as fi putut s-o mai tin imbracata
din pricina coloanei de aer care
ma presa
ca o sulita
Sinceritatea poate fi o mizerie
iar adevarul pus in gura
unui dihor, o murdarie !
N-am descalecat ceea ce nu calaream
dar nici de dezbracat nu m-am
dezbracat
de pielea Rosinantei tot una cu
a mea.
Curand dupa aceea a izbucnit razboiul ;
peste cinci ani s-a incheiat pacea ; -
¬dupa mult mai multi ani
am remarcat deodata in iarba ca o
jungla
o lupta aeriana
intre niste avioane cat oul de pasare
Si acum mai am mainile pline de galbenus
uscat
care uneori incepe sa se refaca din sine
si-mi preseaza mainile
si-mi subtie degetele
cu durere mare imi subtie degetele
mai ales aratatorul, blestematul de aratator.
Rosinanta
Aceasta pagina a fost accesata de 2475 ori.
