Ruda si strein cuvintului
de Nichita Stanescu
In miez o cit de suav
simburele nu mai vrea sa se nasca...
Obirsia lui imparateasca
e de un aur bolnav
Deasupra, - ce greu
sa fii raza strivita
intre ora si clipita
cu pleoape de curcubeu...
Jos, ce nevedere
si cita lipsa de sens!
a cojii jupuita ca un plins
de pe constiinta...
Eu, tu, el
o sa fim toti trei
de-odata
Mai mult tu, -
decit unicul
Mai mult el, -
decit piatra
Mai mult eu, -
decit singuratatea...
In fiinta, a frigului
si a caldurii,
a de os a digului
si a murmurei
a murmurelui
a sufletului, -
a este-iului
lui.
Ruda si strein cuvintului
Aceasta pagina a fost accesata de 1857 ori.
