Deodata, am simtit cum renaste in noi o vorbire,
si tremuram cu gurile lipite de ea.
Ce ochi mai trebuie sa fi avut si auzul
cand langa ureche auziram o stea.

Cu o aripa lunga, prelungita, taioasa,
deodata, ingerul ne-a insirat pe amandoi,
si astfel injunghiati de aceeasi durere,
pluteam in aerul vorbirii celei noi.

Cu tot cu noi isi ridica aripa parand
ne-ngreuiat.
Aproape sangeram pe ascutisul unui cuvant de imparat.