Treaba ta
de Nichita Stanescu
Treaba ta, imi zise javra care ochi deschisi tinea
dedulcind in sus otrava muzicilor, cea mai rea.
Eu zic „do", ea zice „re" si se isca tandru sunet nu stiu cum,
nu stiu de ce fulgerind se lasa-un tunet.
Iata ploua, vai, cu picuri umezind ferestre, oase,
dulcile din noi, nimicuri totdeauna numeroase
Treaba ta
Aceasta pagina a fost accesata de 2246 ori.
