Tristetea apelor adanci

de Nichita Stanescu

Cand goarna suna rece
Rece stau
Si diminetile acelea de lumina
Imi amintesc

Surade floarea transformata in cenusa
Si din tacute umbre lacrimez
Ce-ar vrea sa stau, ce-ar vrea sa fug
Ce-ar vrea la usa
Nepotrivirea-n sine s-o alung
Doar ca visez

Ca s-au infipt in nori intamplatoare randuri
Ori s-au deschis in cercuri peste ape -
Acele ganduri
Ce trist ma simt si cat de singur
Si imi ajunge !



Tristetea apelor adanci


Aceasta pagina a fost accesata de 2240 ori.