Vitraliu
de Nichita Stanescu
Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zarit in strada
adunind pierdutele-i patrate.
Si s-o fac la loc, in ceasul noptii,
peste geamuri ti le-asez cu grija, verzi,
albastre, galbene si rosii, incoifate-n
crestet cu o spija.
Cind te vei trezi, lipiti de geamuri,
arlechini din sticle colorate vor
lasa prin ei sa-ti cada-n brate soarele,
mereu la jumatate.
Vitraliu
Aceasta pagina a fost accesata de 1986 ori.
