Eminescu ultim
de Nichita Stanescu
Pestera absorbitoare,
cerc absorbitor de punct,
corn de melc care nu doare
suntul resorbit in sunt.
Tu lumina alerginda
reintorcindu-te acasa
brusca devenind flaminda
rechemindu-si iar mireasa
Ah, suava recadere
a cuvintului in sine,
cercuri cercuri de tacere
absorbind in ea divine
sensuri, sensuri, intelesuri,
ingustindu-se in unghi,
smulgere spre inapoi,
frig al ninsorii rehcemat in nori,
urlet si rechemare,
tu!
Eminescu ultim
Aceasta pagina a fost accesata de 1825 ori.
